Deschide-ţi ochiul iubito,

uită-te spre mine cu toată fiinţa ta,

încât să treci prin lucruri ca pe-un câmp pustiit.

Deschide-ţi privirea iubito

şi, odată cu ea,

caută-mi irisul pierdut prin resturi, printre nimic.

 

Lucrurile ar fi transparente,

niciun obiect nu m-ar putea răni în vreun fel…

m-aş lovi doar de colţurile cuvintelor latente,

doar de direcţia privirii ochiului tău

sau chiar de el.

 

Dar lucrurile nu sunt aşa,

lucrurile se izbesc în mine şi mă zdrobesc!

Lucrurile vii se mişcă haotic, în spaţii închise,

în colţuri ascuţite, ce taie, ce ard.

Toate se mişcă spre mine, mă caută, lovesc,

căci atunci în privirea mea se ucid vise.

 

Deschide-ţi ochiul iubito,

uită-te spre mine cu toată fiinţa ta

şi între lucruri aspre găseşte al meu cuget!

Deschide-ţi privirea iubito

şi, odată cu ea,

primeşte-mi irisul şi privirea în suflet!

Advertisement